Obiective turistice în Vaideeni

Biserica dintr-un Lemn Marita 1557

Mărturie a trecutului creştin al poporului nostru, bisericile de lemn sunt printre cele mai vechi forme de arhitectură populară care au străbătut spaţiul şi timpul. Ridicată în urmă cu o jumătate de mileniu pe ruinele unei cetăţi dacice, în Vaideeni – Vâlcea se ascunde cea mai veche biserică de lemn de la sud de Carpaţi – Mariţa.
Monument al luminii, Biserica din Mariţa – Vaideeni reprezintă o fereastră prin care putem vedea latura spirituală a strămoşilor noştri. Simbol al creştinătăţii din Ţara Românească, este martoră tăcută a istoriei migraţiei păstorilor din Ardeal, pe meleagurile de basm ale „Olteniei de Sub Munte”.
Biserica Mariţa este una din cele 60 de biserici de lemn, de la nord şi de la sud de Carpaţi, aproape anonime în ţară, ea fiind inclusă anii trecuţi pe o listă ce cuprindea cele mai periclitate şapte monumente ale Europei în 2014.
Necunoscută, uitată sau ignorată, Bisericuţa Mariţa din Vaideeni a răsărit spectaculos pe harta continentului graţie profesioniştilor din cadrul Ordinului Arhitecţilor din România şi ai Fundaţiei Pro Patrimonio care au propus-o alături de alte lăcaşuri asemeni ei, din Transilvania de Sud şi Oltenia de Nord, să fie pretejată.
În 2016, Europa Nostra o prestigioasă organizaţie din Viena anunţa că bisericuţa din Vaideeni a fost inclusă pe lista celor mai periclitate 7 monumente, o listă care se întocmeşte anual cu edificii de pe întregul continent.
Biserica de lemn din cătunul Funduri, satul Mariţa, comuna Vaideeni, este cel mai mic lăcaş de cult de acest gen din judeţul Vâlcea, fiind totodată şi cea mai veche nu doar din „Oltenia de Sub Munte”, ci din toată zona de sub Carpaţi. Cel puţin din ce s-a descoperit până acum. Poate adăposti doar 20 de persoane, atât de micuţă este.
Singurul drum care duce la monument nu este asfaltat, fiind plin de bolovani şi pietre. În această perioadă a anului răsare precum o bijuterie printre bujorii care au înflorit pe mormintele care o înconjoară.
Lăcaşul cu trei hramuri
Se bănuieşte că datează din 1556 – 1557, datorită unei bârne de pe peretele sudic exterior sudic pe care a fost încrustată cu litere slavone – inscripţia “Leatul 7065 [1557]”.
„O legendă spune că ar fi fost adusă din Ardeal de ciobanii care s-au stabilit aici. Este posibil ca bârna să provină de la o altă biserică, iar acest lăcaş să fi fost construit mult mai târziu. Cert este că ridicarea ei poate fi plasată înainte de anul 1745 deoarece apare menţionată într-un document al vătafului de plai Ion Urşanu care a sprijinit-o cu bani”, aflăm de la directorul Direcţiei Judeţene de Cultură Vâlcea,dr. Florin Epure.
Nefiind cunoscută, nu mulţi o vizitează. Localnicii cred că nu este suficient promovată, infrastructura rutieră este proastă şi faptul că ei se consideră „la capăt de lume” este un alt impediment.
Dată fiind vechimea ei, Biserica Mariţa este una dintre cele mai valoroase lăcaşuri de cult din lemn din ţara noastră şi un exemplu de cum ar trebui să arate toate.
Este unul din acele lăcaşuri construite în urmă cu secole de mici comunităţi sărace, care trăiau pe versanţii de sud şi de nord ai Carpaţiilor.
Este o biserică despre care puţini ştiu că poartă trei hramuri: „Cuvioasa Paraschiva”, „Sfântul Nicolae” şi „Sfinţii Apostoli”, fiind construită într-o enclavă ardelenească a Olteniei de Sub Munte, într-un loc care-şi spune singur povestea.
Pictura, o adevărată bijuterie
Remarcabilă este tratarea catapetesmei, cu desene inscripţionate cu horjul, o unealtă cu care pe vremuri se făceau incizii în obiectele casnice de lemn sau se curăţau copitele lemnelor.
Pictura iconostasului face ca biserica să fie unicat. Realizată în tempera, după o tehnică mai puţin întâlnită în bisericile din Oltenia, pictura de pe tâmpla monumentului, singura din lăcaş, este asemănătoare cu cea a realizării icoanelor. Portretele de îngeri şi sfinţi au aceeaşi tipologie.
Dr. Florin Epure a declarat pentru Adevărul despre pictura de la Mariţa: „Tâmpla din lemn al bisericii, pictată în manieră naivă, cu desene zgâriate cu horjul şi culori vii, este o interesantă şi originală realizare artistică şi iconografică datând de la începutul secolului al XIX-lea. În afară de catapeteasmă, nu se mai găseşte pictură nici în interior şi nici în exterior. În biserică se află câteva icoane de lemn din secolul al XIX-lea, o icoană pe hârtie despre care se spune ca ar proveni de la unul dintre atelierele de xilogravură din Transilvania secolului al XIX-lea”.
În ceea ce priveşte arhitectura lăcaşului de cult, directorul de la Cultură ne mai explică: „Biserica de lemn de la Mariţa – Vaideeni este o construcţie de mici dimensiuni, din bârne din lemn de stejar, cu îmbinări prin chertare, în coadă de rândunică, în cep şi fixare în cuie de lemn. Este uninavată cu un plan dreptunghiular simplu, cu absida altarului decroşată faţă de naos, fără pridvor, cu pronaos, naos şi altar decroşat, de formă poligonală cu cinci laturi. Pronaosul e tăvănit, iar naosul şi altarul sunt boltite semicilindric. Bolta naosului are două travee despărţite şi susţinute de coaste semicirculare aşezate pe cai. Structura din lemn este aşezată pe o temelie – o talpă, din bolovani de râu, nelegaţi cu mortar. Acoperişul în patru ape este acoperit cu şiţă. Cosoroabele ce susţin acoperişul altarului sunt susţinute de opt cai mari încrucişaţi”, mai spune Epure.
195.000 de lei pentru refacerea bisericii, la fundaţia căreia s-au descoperit trei morminte
De la acelaşi specialist am mai aflat că bisericuţa de lemn din Mariţa este o „ctitorie a ţăranilor moşneni şi monument istoric de importanţă naţională”. Pentru că nu a suferit intervenţii majore, îşi păstrează aspectul originar.
Judeţul Vâlcea numără aproximativ 100 de biserici de lemn, din care numai trei sunt de importanţă naţională.
În urmă cu 10 ani, a început restaurarea Bisericii Mariţa prin consolidarea structurii de lemn, refacerea fundaţiei de piatră şi a acoperişului etc. După unii, ea este pregătită să înfrunte şi restul de mileniu.
Ministerul Culturii şi Cultelor a alocat 195.000 de lei pentru restaurarea lăcaşului înscris pe lista monumentelor istorice, clasa A. Construcţia atipică în zonă era în pericol din cauza scufundării pietrelor de la bază şi a cariilor care „mâncaseră” o parte din acoperiş. Tălpile din lemn pe care se sprijinea construcţia putreziseră în mare parte.
Lucrătorii au găsit la baza fundaţiei trei morminte despre care nu se ştia nimic. Oasele au fost reînhumate creştineşte. S-au mai găsit şi nişte oale care au fost predate Muzeului Judeţean Vâlcea.
Satul Mariţa din comuna Vaideeni se află la nici 60 de km de Râmnicu Vâlcea, pe drumul care leagă Horezu, Capitala Ceramicii Populare, de Târgu Jiu.

Muzeul Trovantilor

Rezervatia Naturala Muzeul Trovantilor din comuna Costesti, judetul Valcea sunt stranii, bizare, au forme sferice, elipsoidale ori au aspectul cifrei opt.
Au marimi diferite, de la cativa centimetri pana la cativa metri. „Se nasc” intr-un deal nisipos, se desprind dintr-o rapa si cad intr-o vale. Sunt pietrele din comuna valceana Costesti, denumite stiintific trovanti.

Pestera Muierii

La doar 12.8 km de locatia noastra, puteti vizita Pestera Muierii.
Peștera Muierii este una dintre cele mai cunoscute și vizitate peșteri din România. Peștera se află în comuna Baia de Fier, în județul Gorj. Este importantă și impresionantă atât datorită formațiunilor dezvoltate în interior, dar și pentru relicvele descoperite în ea.

Ceramica - din Horezu

Odată ajuns în Horezu (la doar 4.9 km de localitatea noastra), este greu să nu te laşi impresionat de cantitatea imensă de vase ceramice şi de coloratura diversă, decorul jucăuş al acestora. Stilul nu a încetat niciodată să impresioneze atât prin procedurile utilizate cât şi prin tematica specifică.
Principalele simboluri folosite in ornamentarea ceramicii horezene sunt inspirate din flora şi fauna din împrejurimi:cocosul de Hurez, bradul, şarpele, ghioceii, frunza, soarele, steaua, spicul, spirala dublă, pomul vieţii sau coada de păun.