Descrierea localității și informații utile turiștilor.
Lupșa (în maghiară: Nagylupsa, în germană: Wolfsdorf) este o comună în județul Alba, Transilvania, România, ă din satele Bârdești, Bârzan, Curmătură, După Deal, Geamăna, Hădărău, Holobani, Lazuri, Lunca, Lupșa (reședința), Mănăstire, Mărgaia, Mușca, Pârâu-Cărbunări, Pițiga, Poșogani, Șasa, Trifești, Valea Holhorii, Valea Lupșii, Valea Șesii, Văi și Vința. În perioada 2008 - 2012, primarul comunei a fost Alexandru Măcăieț.
Șapte dintre aceste sate au dispărut sub lacul de steril de la Roșia Poieni: Bârzan, Curmătură, Holobani, Șasa, Valea Holhorii, Vința și Geamăna.
Sursa: wikipedia.org
Manastirea Lupsa este cea mai veche, dar si cea mai bine pastrata biserica de lemn din zona Muntilor Apuseni. A fost intemeiata in 1429 avand drept ctitor cunoscut pe boierul Stanislav, din familia cneazului Candea de Lupsa.
In secolul XVIII biserica a fost trecuta pe lista constructiilor ce urmau a fi daramate de catre Imperiul Habsburgic, dar in urma interventiei episcopului unit Petru Paul Aron nu a fost distrusa ci declarata monument. in 1820 biserica a trecut la greco-catolici, iar in 1948, a revenit la biserica ortodoxa. in jurul manastirii au existat numeroase chilii. Aici a functionat singura scoala din regiune, pana in 1848, cand a fost mutata in sat. In manastire a functionat si un atelier de pictura bisericeasca.
La inceput biserica a fost compusa doar din altar si naos, in anul 1810 adaugandu-i-se pronaosul si turla. Biserica initial nu a fost pictata, icoanele sunt originale din secolul xvii.
Izvorata din pasiunea de o viata a unui om, respectiv invatatorul Pamfil Albu, aceasta institutie sta marturie in dovedirea permanentei si statorniciei neamului nostru pe aceste meleaguri istorice.
Constient de valorile existente aici dupa terminarea scolii normale, tanarul mot, Pamfil Albu s-a reintors acasa ca invatator.
Pentru tanarul dascal Albu obiectele etnografice nu au fost raritati, curiozitati, ci parte integranta a vietii oamenilor, mostenitori din mosi - stramosi. A inceput sa le adune cu mult zel, fara sa precupeteasca eforturile si chiar resursele materiale de care dispunea.
Era in anul 1937, ` o larcuta ` ( penar ) frumos sculptata se constituia ca punct de plecare pentru viitorul muzeu etnografic. Odata actiunea inceputa, amploarea ei a crescut de la un an la altul pana cand spatiile disponibile de etalare si pastrare au dvenit realmente neincapatoare.
In anul 1952 colectia numara peste 2300 piese apartinand diverselor sectii ale expozitiei permanente de astazi. Era colectia personala a tanarului invatator lupsan. In acel an 1952 aceasta colectie proprie a devenit Muzeul etnografic Lupsa. In achizitionarea obiectelor s-a urmarit realizarea unui fond cat mai complet, mai reprezentativ pentru toate domeniile culturii populare.
Contributia decisiva a venit din partea directorului de atunci a Muzeului etnografic al Transilvaniei din Cluj Napoca. Furnizand toate mijloacele auxiliare de expunere si pastrare a pieselor, directorul si etnograful Valeriu Butura si-a ajutat colegul in aranjarea colectiei intr-o cladire cu etaj, asezata in centrul comunei si construita in anul 1872. Vechea jandarmerie ( parter ), vechea casa parohiala si vechea scoala ( etaj ) au devenit in acel an 1952 Muzeul etnografic.
In prima jumatate a secolului al Xv-lea, in timp ce cnezatul Candestilor de pe valea Ariesului se bucura de putere si bunastare, a fost posibila ridicarea unei biserici din piatra, de mari dimensiuni pentru acele vremuri. Dincolo de ambitiile ctitorilor, o astfel de biserica este marturia existentei unei comunitati crestin-ortodoxe romanesti numeroase, apartinand acestui spatiu geografic.
Asezata pe un platou inalt, din centrul comunei Lupsa, biserica cu hramul „ Sfantul Gheorghe ” a fost zidita la 1421, de catre boierul Stanislav, dupa cum relateaza o pisanie incondeiata la 1750 in proscomidia altarului.
Constructia a fost alcatuita initial din absida altarului si naos. Pronaosul si pridvorul din partea de sud au fost adaugate la inceputul secolului al Xix-lea. Tot atunci, peste pronaosul de zid a fost ridicat un turn-clopotnita, facut din lemn.
Decorarea naosului a fost conceputa pe trei registre, dispuse simetric pe laturile de nord si sud. Lucrarea, de o inalta tinuta artistica, a fost realizata la mijlocul secolului al xviii-lea, de catre un pictor ramas anonim, aflat la acea vreme sub influenta picturii brancovenesti.
La 1810, sub penelul unor zugravi talentati din zona, s-a nascut decorul absidei si al tamplei.
Fereastra deschisa spre cultura veche romaneasca, Biserica „ Sf. Gheorghe” din Lupsa sta in randul celor mai valoroase monumente transilvanene.