Obiective turistice în Iași

Ateneu Tatarasi

Bojdeuca Ion Creanga

Casa Mitropolitului Dosoftei

Dealul Repedea

Gradina Botanica

Manastirea ``Tuturor Sfintilor ``Bucium

Începuturile acestei mãnãstiri își au obârșia legatã de întemeierea schitului românesc “Prodromul” din Sfântul Munte Athos în secolul al XIX - lea. În anul 1853, Ieroschimonahii Nifon și Nectarie, dupã ce au pus bazele întemeierii schitului athonit, au întemeiat la Bucium o micã sihãstrie cu rânduialã de obște asemãnãtoare celeia din Sfântul Munte, scopul acesteia fiind atât duhovnicesc cât și misionar filantropic, pentru ajutorarea cãlugãrilor români aflați în Sfântul Munte. Întemeierea schitului din Bucium a fost posibilã datoritã donației fãcute de Grigore Alexandru Ghica Al II - lea, constituitã din 3000 de galbeni și o suprafațã de teren de 4,1 hectare. Prima bisericuțã era încadratã intr-o clãdire patrulaterã, nu avea turlã, având înfãțișarea unui paraclis, care a fost sfințit în anul 1871.

Acest așezãmânt monahal numit pânã în anul 1918 “Metoc” sau “Conacul Bucium”, a dezvoltat în zona Iașului un centru de spiritualitate și liniște duhovniceascã, fiind de-a lungul timpului și loc de tihnã pentru mitropoliții Moldovei.

Schitul Bucium s-a dezvoltat considerabil dupã anul 1942, în urma cumpãrãrii a 22 de hectare de teren de la Prințesa Ioana Rosetti Roznovanu, care includea și câteva construcții printre care “Palatul Roznovanu”, “Casa de oaspeți” și “Atelierul de olane și conducte din lut pentru aducțiuni”. Între anii 1950 - 1977, în timpul arhipãstoririi mitropoliților Sebastian Rusan ( 1950 - 1956 ) și Iustin Moisescu ( 1957 - 1977 ) și în timpul vrednicului de pomenire stareț Hrisostom Apostolache, biserica schitului a fost extinsã și împodobitã cu picturã de cãtre pictorul Vasile Pascu, într-un stil tradițional autohton de inspirație bizantinã, fiind resfințitã în anul 1967, odatã cu finalizarea picturii. Ridicarea schitului la rangul de mãnãstire are loc în anul 1993, cu binecuvântarea Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei și prin hotãrârea Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Astãzi, complexul monahal Bucium cuprinde: biserica, casa de oaspeți “Sf. Antipa de la Calapodești” ( reședința mitropolitanã ), casa trapezar ( care înglobeazã: atelierul de picturã bizantinã “ Sf. Ioan Damaschin” din anul 2005, chiliile cãlugãrilor și stãreția ), “Casa Roznovanu II” ( chiliile cãlugãrilor), depozitul de vinuri și atelierul de tâmplãrie, acestea douã din urmã fiind coordonate în mod direct de Centrul Eparhial Iași al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.

Manastirea Cetatuia

Manastirea Galata

Manastirea Golia

Manastirea Sf. Teodora

Muzeul Teatrului

Palatul Roznavanu

Parcul Copou - Teiul lui Eminescu

Biserica "Sf. Nicolae Domnesc"

Biserica Aroneanu

Biserica Barboi

Casa memoriala Mihail Kogalniceanu

Casa memoriala Mihail Sadoveanu

Casa Memoriala Nicolae Gane

Casa Memoriala Otilia Cazimir

Casa Memoriala Vasile Pogor

Complexul Muzeal National Moldova

Muzeul de Istorie a Moldovei

Muzeul de Istorie Naturala al Universitatii Iasi

Muzeul Literaturii Romane

Muzeul Memorial Poni-Cernatescu

Muzeul Mihai Eminescu

Palatul Culturii

Palatul Culturii, recunoscut ca efigie a orasului Iasi, a fost construit in stil neogotic si a reprezentat una din ultimele expresii ale romantismului in arhitectura oficiala.

Desi nu este construit peste temelii antice, dupa cum se presupunea la inceputul secolului al Xx-lea, Palatul se inalta, in parte, peste ruinele curtilor domnesti medievale, mentionate documentar in 1434. Au fost folosite, partial, si temeliile vechiului palat (neoclasic) din vremea voievodului Alexandru Moruzi (1806-1812), refacut de Mihail Sturza (1841-1843) si demantelat in 1904. De la aceasta constructie a mostenit Palatul legenda celor 365 camere, corespunzatoare zilelor anului.

Edificiul, ridicat intre 1906 si 1925, este creatia cea mai insemnata a arhitectului roman I. D. Berindei, format la scoala pariziana.

Din punct de vedere decorativ, in holul central se remarca un mozaic figurativ in care sunt dispuse concentric diverse reprezentari de bestiarum gotic: acvila bicefala, dragonul, grifonul, leul. Deasupra holului se gaseste un luminator in care, initial, a fost amenajata o sera. In ciuda aspectului arhaicizant, la construirea Palatului, blocurile de piatra au fost inlocuite cu materiale usoare si mult mai putin costisitoare. In plus, la decorarea unor sali, s-a folosit in premiera un material brevetat de Henri Coanda, denumit bois-ciment si care imita lemnul de stejar. Remarcabile sunt si elementele de feronerie decorativa, care se pot admira, de exemplu, la usile de la Sala Voievozilor.

Cladirea a fost, de asemenea, dotata cu facilitati ultramoderne pentru epoca respectiva, cum ar fi iluminatul electric, incalzitul (pneumatic), sistemul de ventilatie, termostate, aspiratoare, care porneau toate de la subsol, unde se afla centrala masinilor. De asemenea, tinand cont de cele 14 incendii care au afectat cladirile anterioare Palatului, Berindei a ignifungat lemnaria podului cu un produs intitulat orniton, pentru acoperis utilizand un material special, denumit eternita.

Cladirea, inaugurata pe 11 octombrie 1925 a servit drept Palat de Justitie pana in 1955 cand a fost destinat gazduirii unora din cele mai de seama institutii culturale ale orasului Iasi, reunite astazi sub denumirea de Complexul National Muzeal ``moldova`` Iasi.

Casa ``diaconului `` Ion Creanga

Casa diaconului Ion Creanga se afla in incinta Manastirii Golia, din Iasi, pe strada Cuza Voda, nr. 51.

Ion Creanga a slujit in calitate de diacon la Manastirea Golia si a locuit in aceasta casa intre ani 1866 si 1871.

Vizitand acest loc minunat veti avea ocazia sa admirati vesmantul original de diacon precum si alte obiecte ce au apartinut lui Ion Creanga.

``Casa cu coloane`` a fost inchiriata de catre Ion Creanga si dateaza din secolul al Xvii lea.

Mitropolia Moldovei si Bucovinei

Ideea inaltarii unei biserici mai mari, monumentale, la Iasi, apartine Mitropolitului Veniamin Costachi.

Hrisovul domnesc din 8 august 1826, privind lucrarile de proiectare si construire a noii biserici, este actul de nastere al Catedralei mitropolitane.

S-a lucrat mai intai intre anii 1833 si 1839, dupa planurile arhitectilor Freywald si Bucher, insa datorita caderii boltii centrale, biserica ramane in ruina pana in anul 1880.

Mitropolitul Iosif Naniescu pune a doua piatra de temelie si, cu sprijinul autoritatilor statului, lucrarile se vor incheia in anul 1887. Arhitectul Alexandru Orascu, rectorul Universitatii Bucuresti, va reface proiectul maretei biserici, renuntand la imensa cupola centrala, iar pictura va fi realizata de maestrul Gheorghe Tatarascu.

Sfintirea Catedralei, la 23 aprilie 1887, a fost un eveniment national, la ceremonie luand parte si regele Carol I.

Catedrala ieseana este o cladire monumentala, de plan dreptunghiular, marcat la colturi de patru turle decrosate. Stilul arhitectonic este inspirat din forme tarzii ale Renasterii italiene. Elementele decorative, atat in interior, cat si in exterior, sunt dominate de baroc.

Din anul 1889 a fost adusa, de la biserica Sf. Trei Ierarhi, racla cu moastele Cuvioasei Paraschiva, ocrotitoarea Moldovei.

Palatul Culturii

Palatul Culturii a fost inaugurat, in 1926, de catre Ferdinand de Hohenzollern. Realizat dupa planurile arhitectului I. D. Berindei, constructia Palatului a durat doua decenii. Monumentul a fost ridicat pe ruinele vechii curti domnesti (1434), reconstruita in stil neoclasic de printul Alexandru Moruzi (1806-1812).

Stilul palatului e neogotic flamboyant, cu detalii ornamentale, cu elemente heraldice in exterior.

Elementele de interes turistic sunt:

- Sala gotica, unde se poate admira mozaicul ce reprezinta un ``bestiarum`` medieval (grifoni, acvile bicefale, lei).
- Sala ``Voievozilor`` se afla la etaj si contine, in medalioane, portretele domnilor Moldovei si ale regilor Romaniei.
- Tot la etajul I se afla sala ``Henri Coanda``, ale carei lambriuri au fost executate dupa un proiect al marelui savant.
- Orologiul cu carillon, instalat in turnul central, este format dintr-un ansamblu de opt clopote care reproduc, din ora in ora,
-``Hora Unirii``.


Astazi Palatul Culturii din Iasi este sediul Complexului Muzeal National Moldova Iasi si cuprinde: Muzeul de Istorie al Moldovei, Muzeul Etnografic al Moldovei, Muzeul de Arta, Muzeul Stiintei si Tehnicii Stefan Procopiu.

Manastirea Trei Ierarhi

Manastirea este cea mai frumoasa ctitorie a domnului Tarii Moldovei, Vasile Lupu, o adevarata simfonie a artelor in rugaciune, construita intre anii 1637-1639.

Actuala infatisare a manastirii este rezultatul lucrarilor de restaurare ale arhitectului Andre Lecomte de Nouy, desfasurate in perioada 1882 -1904.

S-a pastrat structura exterioara datorita careia manastirea este unica in cadrul arhitecturii ecleziastice romanesti.
Ornamentele exterioare, care acopera edificiul in intregime si care au fost initial aurite, combina elemente turcesti, arabe, georgiene, armene si persiene cu motive arhitecturale romanesti intr-o superba dantelarie in piatra. Pot fi numarate peste 30 de registre de motive decorative, care nu se repeta.

In interiorul manastirii sunt inhumate mai multe personalitati de rang domnesc: Tudosca, prima sotie a lui Vasile Lupu, si Stefan - Voda, fiul lor; Dimitrie Cantemir, principele carturar (1710-1711), precum si Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Principatelor Unite (1859-1866).

Langa biserica se afla Sala Gotica ce adaposteste un muzeu de arta religioasa, care cuprinde, printre altele, obiecte legate de istoria manastirii Trei Ierarhi.

Teatrul National Vasile Alecsandri

Construita in Iasi, pe locul vechii primarii, intre anii 1894 si 1896, cladirea Teatrului National este considerata a fi cel mai vechi si cel mai frumos lacas de acest gen din tara.

Planurile cladirii apartin celebrilor arhitecti vienezi Fellner si Helmer, ce au proiectat constructii similare din Viena, Praga, Odessa, Zurich.

Inaugurata odata cu teatrul, uzina electrica a acestuia a marcat inceputul iluminatului electric la Iasi.

In anul 1956, cu prilejul aniversarii a 140 de ani de la primul spectacol in limba romana, teatrul iesean primeste numele marelui poet, dramaturg si om de cultura Vasile Alecsandri (1821 - 1890).

Cladirea Teatrului National este o veritabila bijuterie arhitectonica adapostind adevarate monumente de arta:

- Cortina pictata in 1896 de mesterul vienez M. Lenz si terminata de unul din discipoli, prezinta in centru o alegorie a vietii, cu cele trei virste, iar in dreapta, alegoria Unirii Principatelor Romane ( Moldova, Transilvania si Tara Romaneasca );
- Cortina de fier, pictata de Al. Goltz, cu motive ornamentale dispuse simetric, separa etans scena de restul salii;
- Plafonul pictat de Al. Goltz, in culori pastelate, reprezinta alegorii paradisiace, fiind ilustrat cu nimfe si ingeri si incadrat in stucatura rococo;
- Candelabrul din cristal de Venetia cu 109 becuri.

In prezent aceasta cladire gazduieste si Opera Romana.

Muzeul Casa Dosoftei

Construită, conform unor atestări documentare, în timpul domniei lui Antonie
Ruset, între anii 1677-1679, clădirea, care adăposteşte expoziția permanentă de literatură
veche, a fost sediul celei de a doua tiparniţe din Iaşi, în perioada 1679-1686.
Biserica Mănăstirii Trei Ierarhi, aflată în apropiere, a adăpostit prima tiparniţă
din Ţara Moldovei, în perioada lui Vasile Lupu şi a Mitropolitului Varlaam. Într-o primă
fază, documentele semnalează clădirea ca făcând parte dintre anexele Curţii domneşti, după
mutarea capitalei de la Suceava la Iaşi. Până în anul 1686, în această casă a funcţionat
tiparniţa Mitropolitului Dosoftei. De sub teascurile acestei tiparniţe, adusă din Rusia cu
sprijinul spătarului Nicolae Milescu, au fost scoase la lumină cărţi de o deosebită importanţă
pentru dezvoltarea limbii şi literaturii române, precum: Dumnezeiasca Liturghie (1679),
Psaltire de-nţăles a Sfântului Prooroc David (1680), Molitvenic de-nţăles (1681), Viaţa şi
petrecerea sfinţilor (1682-1686) şi altele.
În această clădire a fost organizată, în 1970, o expoziţie reprezentativă pentru
literatura română veche. Cu prilejul canonizării Mitropolitului Dosoftei (2005), numele
muzeului a devenit „Sfântul Ierarh Dosoftei – Mitropolitul”. În cele două încăperi de la parter
şi una de la etaj a fost organizată o expoziţie ilustrativă pentru dezvoltarea literaturii române
din cele mai vechi timpuri şi până în anul 1830, inclusiv cea cu caracter istoric.
Muzeul este cunoscut și sub denumirea de „Casa cu arcade”, aflată în centrul
orașului, aproape de Curtea Domnească, între Palatul Culturii și Biserica Sfântul Nicolae
Domnesc. În anul 2004, frumoasa „Casă Dosoftei” a fost inclusă pe Lista monumentelor
istorice din județul Iași, având ca an de zidire anul 1677.
„Casa cu arcade” numită așa datorită celor cinci arcade de pe fațada
principală, a făcut parte inițial din zidul nordic de incinta al Bisericii Sfântul Nicolae
Domnesc, biserica zidită de Ștefan cel Mare, între anii 1491-1492. Zidul de incintă al bisericii
amintite se mai păstrează parțial și astăzi, pe latura sud-estica a acesteia, precum și în peretele
casei.
Anul zidirii acestei case este intens discutat, asupra acestuia planând mai
multe variante. Potrivit arhitecturii specifice a acestei case, se crede ca datează din perioada
domniei lui Alexandru Lăpușneanu (1552-1561 și 1564-1568), după mutarea capitalei
Moldovei în Iași, ea funcționând pe post de reședință mitropolitană.
În această casă ar fi locuit și Dosoftei Barilă, mitropolitul cărturar al Moldovei
(1671-1674 și 1675-1686), între anii 1679-1686. De sub tiparnița sa au ieșit cărți românești
deosebit de importante atât pentru istoria locurilor și a oamenilor vremii, cât și pentru
evoluția limbii române.
Potrivit săpăturilor arheologice efectuate însă între anii 1966-1968, în
interiorul casei și pe latura estică a acesteia, Casa Dosoftei nu este chiar atât de veche. Astfel,
în cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea, pe locul acestei case se afla un cimitir.
Renumita casă a fost zidita cândva în jurul anului 1677, după abandonarea cimitirului și după
refacerea zidului de incintă al Bisericii Sfântul Nicolae Domnesc, de către Antonie Ruset
(1675-1678). Deoarece în documentele vremii aceasta nu este amintită nicăieri, se presupune
că cel care a ridicat-o a fost un simplu negustor, iar nu un personaj de seamă al vieții orașului.
Chiar și așa, casa și-a păstrat numele de „Casa Dosoftei”.
„Casa Dosoftei” înfățișează o arhitectura deosebită, ea fiind zidită din piatră,
în formă aproape cubică, cu o laterală sprijinită pe coloane de piatră. Pridvorul cu cinci
arcade, sprijinite pe șase coloane, este încăpător, iar interiorul casei, de asemenea spațios, este
împărțit în patru camere etajate, câte două pe fiecare nivel. Ferestrele pătrate ale casei sunt de
mici dimensiuni. Se crede că in pridvor era etalata marfa de vânzare, în vreme ce camerele
interioare erau folosite ca depozite.
În anul 1884, odată cu începerea lucrărilor de restaurare la Biserica Sfântul
Nicolae Domnesc, părintele Gavriil Ursu amenajează în „Casa Dosoftei” un mic paraclis,
aducând aici Sfânta Masă, catapeteasma altarului închinat Sfântul Ștefan și icoana Sfântului
Mina.
Între anii 1966-1969, „Casa Dosoftei” este restaurată de către Direcția
Monumentelor Istorice. Cu această ocazie, acoperișul casei este refăcut în conformitate cu cel
original. În data de 7 august 1970, în această casă este amenajată secția de literatură veche a
Muzeului Literaturii Române din Iași.
În anul 1975, din dragoste și recunoștință față de Sfântul Dosoftei al
Moldovei, în curtea muzeului a fost așezată o statuie din bronz a acestuia, realizată de
sculptorul Iftimie Bârleanu. Alături de casa cea veche, începând cu anul 2004, statuia
figurează și ea pe lista monumentelor istorice din județul Iași.
În expoziția permanentă se păstrează astăzi mai multe obiecte valoroase unice,
precum: un manuscris slavon (Patericul, 1350-1380); prima tipăritură din țara noastră
(Liturghierul lui Macarie, 1508); un manuscris copiat de popa Bratu din Brașov (Apostolul,
1559-1560); o carte liturgică tipărită de Dimitrie Liubavici (Molitvelnicul); două cărți
liturgice tipărite de Coresi (Triodul, 1578 și Psaltirea slavonă); prima tipăritură în limba
română din Moldova (Cazania scrisă de Sfântul Mitropolit Varlaam Motoc, 1643); traducerea
în versuri a Psaltirii, tipărită de Sfântul Mitropolit Dosoftei (Psaltirea în versuri, 1673);
Sfânta Scriptură tipărită de Șerban Cantacuzino (Biblia de la București, 1688); cele mai vechi
copii ale letopisețelor cronicarilor Grigore Ureche și Miron Costin. De asemenea, în muzeu
se mai păstrează și o colecție de icoane din secolele XVI-xviii, precum și o machetă de
tiparniță din timpul mitropolitului Dosoftei.
Una dintre sălile de la etaj găzduiește, în prezent, expoziții temporare dar și
ateliere de educație muzeală pentru elevi.