Obiective turistice în Dâmbovicioara

Cheile Dambovicioarei

Cheile Dambovicioarei sunt o componenta insemnata a celui mai mare complex de chei din tara (cel axat pe Dambovita si afluentii sai), care insumeaza peste 20 de chei, cu o lungime totala de peste 30 km. Adancirea paraului Dambovicioara in calcarele jurasice ale Pietrei Craiului a generat un sector de chei lung de peste 8 km, cu aspectul unui veritabil canion, taiat in stiva de roci a podurilor calcaroase din partea terminala a masivului. Cheile sunt de origine epigenetica, intrucat raul s-a adancit initial in formatiuni sedimentare mai putin dure (gresii, conglomerate), iar cand a ajuns la nivelul calcarelor si-a continuat eroziunea, generand respectivele sectoare inguste ale vailor.
Cheile propriu-zise ale Dambovicioarei, sapate pe o lungime de aproximativ 2 km in podul calcaros dintre depresiunile Dambovicioara si Podul Dambovitei, se remarca printr-un aspect monumental, datorita peretilor verticali sau chiar aplecati peste albie, cu inaltimi ce depasesc in unele locuri 200 m. Pe suprafata peretilor se poate observa stratificatia calcarelor jurasice cenusii-albi-lucioase, dispuse in bancuri groase, la partea inferioara, si calcarele albe (cretice inferioare), in placi, de la partea superioara.
Modelarea acestui tip de roci a generat in cadrul cheilor un relief calcaros de suprafata, reprezentat prin turnuri, stanci ascutite, pereti verticali, in multe locuri surplombati, completat de un relief carstic subteran, reprezentat in principal din pesteri. Astfel, in bazinul hidrografic al Dambovicioarei se gasesc circa 50 de pesteri, cele mai importante fiind Dambovicioara, Pestera de la Gura Defileului, Pestera Labirintului, etc.
Aspectele de amanunt ale morfologiei cheilor sunt completate de limbile de grohotis, care coboara din micile culoare nivale situate la partea superioara a versantilor pana in apropierea talvegului, de mici polite structurale si de un bogat microrelief rezidual. Mai in amonte, la confluenta cu Valea Muierii, se taie o cheie ingusta si aproape inaccesibila, in care elementul ce se impune este succesiunea de cascade, dupa care urmeaza un pasaj deosebit, cel numit La Galgoaie, unde apa iese cu mare viteza din munte si se varsa imediat in Dambovicioara. Dincolo de Galgoaie incep Cheile Brusteretului, un complex carstic mai putin spectaculos, alcatuit din Cheile propriu-zise ale Brusturetului, Cheia Lunga si Cheia Stramta.

Cascada Dambovicioara

Este situata la aproximativ 500m in amonte fata de Pestera Dambovicioara.

Parcul National Piatra Craiului

Parcul National Piatra Craiului este situat in raza judetelor Brasov si Arges, respectiv a localitatilor Zarnesti, Moeciu, Rucar si Dambovicioara, incluzind masivul Piatra Craiului si o zona cuprinzand Cheile Dambovitei si Cheile Ghimbavului. Situat in Carpatii Meridionali, parcul cuprinde masivul de circa 25 km lungime intre Zarnesti si Rucar, fiind delimitat de culoarul Bran-Rucar si raul Dambovicioara la est si sud-est, de raurile Dambovita si Tamas la est si de raul Barsa la nord. Accesul in masiv se poate face fie prin Plaiul Foii sau prin Curmatura.

Amplasare: in apropierea satului Podu Dambovitei - situat la poalele Muntilor Piatra Craiului, la 5 km de Rucar, pe traseul Rucar-Bran, la 25 km fata de Campulung si la 177 km fata de Bucuresti.

Cetatea Oratea

Potrivit opiniei unora dintre specialiștii care au studiat-o, cetatea Oratea a fost construită, la începutul secolului al XIII-lea, prezumptiv în anul 1212, de cavalerii teutoni, la îndemnul regelui Andrei al II-lea al Ungariei, ca avanpost al sistemului de apărăre a Țării Bârsei. În prezent, vechea fortificație este ruinată. Din ea s-au mai păstrat doar câteva porțiuni de ziduri, cetatea aflându-se într-o stare avansată de degradare și invadată de vegetație.
Printre specialiștii care au atribuit cavalerilor teutoni ridicarea cetății se numără I. Pușcariu, A. Lapedatu și Gustav Treiber. Treiber invocă în sprijinul acestei ipoteze tehnica de construcție, caracteristicile turnului care este deschis către interior, denumirea de Dealul Sasului a culmii la capătul căreia se află cetatea, precum și importanța deosebită pe care o avea drumul către Câmpulung din punctul de vedere al coloniștilor sași

Barajul Pecineagu

Barajul Pecineagu a fost proiectat de institutul ISCPGA (în prezent Aquaproiect) șef de proiect fiind inginerul Sandu Condeescu. În timpul lucrărilor de recepție a barajului, inginerul Sandu Condeescu, aflându-se în disipatorul de energie a golirii de fund a barajului, a fost ucis dintr-un accident prin jetul produs de deschiderea vanelor golirii de fund.
Barajul este executat din anrocamente, cu o mască amonte din beton armat. Barajul are o înălțime de 107 m și o lungime la coronament de 267 m. La baza măștii de etanșare este executată o galerie perimetrală pe conturul căreia au fost executate 50 de foraje verticale de drenaj.
Pentru etanșarea terenului de fundații s-au realizat trei șiruri de injecții de mică adîncime (8–10 m) și un voal din 2 șiruri de injecții de mare adâncime (40–100 m).
Pentru evacuarea apelor mari s-a executat un deversor pâlnie pe malul stâng, cu o capacitate de 687 m³/s, care se continuă cu un puț de 81,50 m înălțime și o galerie de evacuare de 389 m lungime și 5,80 m diametru, terminată cu o trambulină. În puțul vertical mai debușează și o galerie de semiadâncime, care permite evacuarea a 105,00 m³/s.
Golirea de fund, cu o capacitate de 109 m³/s, este realizată print-o galerie situată pe versantul drept. Debitele evacuate prin golirea de fund sunt controlate de o casă a vanelor subterană la care accesul este realizat print-un puț. În casa vanelor este realizat și o conductă de bypass de 400 mm diametru pentru evacuarea unui debit de servitute de 1,30 m³/s. La ieșirea din galerie este executat un disipator de energie, prelungit de un canal de 80 m lungime de secțiune trapezoidală

Poiana Grind, Piatra Craiului

Poiana Grind, Piatra Craiului
De la Cabana Brusturet (1000 m) (intersecţie cu traseul 29) urmăm drumul pietruit pe Valea Seacă a Pietrelor circa 800 de metri (50 de metri diferenţă de nivel) pe valea largă şi înierbată. Intrăm curând în Cheile văii dominate de pereţi verticali de până la 200 de metri înălţime şi urmăm serpentinele vechiului drum. Aici panta creşte şi după 1.5 km ieşim din chei şi panta scade brusc aproape de orizontală. Continuăm pentru 1.4 km şi întâlnim traseele 18 şi 27 din dreapta dinspre Curmătura Groapelor. Urcăm 900 de metri pe drumul de TAF dintre dealurile defrişate din zona-tampon a Parcului naţional Piatra Craiului, cotim 90 de grade la stânga pe firul văii şi după 300 de metri ajungem în partea de jos (estică) a Poienii Grind (intersecţie cu traseele 5 şi 29).
Puteti sa descarcati aplicatia Muntii Nostri pentru harta traseelor turistice din Piatra Craiului si alti munti.

Pestera Dambovicioara

Legenda spune că, mult după plecarea pustnicului Pavel, în perioada primului război mondial, în peștera Dâmbovicioara își găsiseră adăpostul doi haiduci celebri, Fulga și Budac. Aceștia așteptau într-o nișă din interiorul peșterii, ce ducea spre vârful muntelui, și jefuiau oamenii bogați, oferindu-le banii celor săraci. Haiducii erau foarte prietenoși cu localnicii și, considerându-se stăpânii peșterii, ei organizau nunți și petreceri cu lăutari, ospețe haiducești în sala mare a peșterii.
Haiducul Andrei Budac este o legendă a locurilor, un milostiv al săracilor, dar prigonitor cu ciocoii vremii. S-a născut la 20 iulie 1873, în satul Oprea Cârțisoara, fiu al lui Zenovie și al Elisabetei. La vârsta de 18 ani, fără să ceară acordul parinților, trece munții în România, clandestin, prin Vama Cucului și intră în ceata de haiduci condusă de unul Țigan de prin părțile Rucărului de Argeș. După moartea lui Țigan, Andrei devine căpitanul celor 12 haiduci pe care-i conduce timp de 20 de ani. Îi jefuia pe ciocoi, pe bogați și îi miluia pe săraci.
A luat parte la Răscoala din 1907, cand a fost prins și întemnițat la Câmpulung Muscel. Pe capul lui și al camarazilor lui, Gheorghe Fulga, Ioana Murărescu și Nicolae Veza, Jandarmeria a pus un premiu de 2000 de coroane care sa revină celui care-i prinde. Andrei Budac a fost urmărit de sute de jandarmi prin păduri și prin sate. În noaptea de 29/30 ianuarie 1912 este prins de un pluton de jandarmi, trădat fiind, și este împușcat. Este înmormântat în sat, iar după ei, au ramas doinele de jale:
„Frunză verde salbă moale,
Ici în vale, mai la vale,
Se plimba Fulga călare,
De poteră habar n-are.
Cu căciula mocănească,
Cu sarica moicenească,
Nimenea să nu-l cunoască.
Foaie verde iasomie,
Fulga pleacă-n haiducie,
Cu un frățior mai mic,
De-al codrilor voinic,
Pe care-l cheamă Budac
Și vine la toți de leac.
Fără frică de jandarmi,
Fără frică de guzgani.„

Activități de agrement în Dâmbovicioara

RAVASITUL OILOR

In septembrie are loc in Bran, pe platoul "INIMA REGINEI" un eveniment foarte cunoscut de locuitorii zonei, cu o traditie de peste 40 de ani, si anume "Ravasitul oilor".
"RAVASITUL OILOR" este de fapt o sarbatoare simbolica ce marcheaza sfarsitul anului pastoral. La festival se canta, se joaca si mai ales se va manca pe saturate, tot soiul de preparate specifice cum ar fi pastrama de oaie si bulz, udate cu must obtinut in gospodariile celor din zona Bran.
Un loc important il au pastorii si cainii lor ciobanesti, adevarati eroi ai muntilor care vor participa la o parada, la incheierea careia vor fi premiati.
Gurmanzii nu sunt uitati nici ei, intrucat li se pregateste o degustare a produselor de branza si pastrama care va culmina, asa cum e firesc, cu acordarea unor premii  producatorilor expozanti, pentru cele mai reusite produse, retete, expunere, etc...
Pentru ca cei prezenti sa petreaca cu voie buna si sa-si doreasca sa revina si in anii urmatori, atunci cand oile se intorc de la munte, festivalul va fi insotit permanent de muzica si joc, printr-o serbare campeneasca sustinuta de interpreti si ansambluri de renume din folclorul romanesc.